Mușcata este o plantă rustică, decorativă, originară din Africa de Sud, cu perioada de înflorire îndelungată.
Este una din cele mai răspândite plante din lume și se găsește în orice balcon, terasă sau grădină, datorită florilor intens colorate.
Mușcata face parte din genul Pelargonium ce cuprinde 300 de specii și varietăți de plante perene.
Numele își are originea în cuvântul grecesc “pelargos”, care înseamnă “barză”.
Atribuirea numelui a fost făcută datorită formei seminței care seamănă cu un cioc de barză.
Mușcatele sunt de mărimi diferite, de la 30 la 100 cm înălțime, cu flori și frunze de diferite forme, mai intens sau mai slab colorate.
În funcție de specii sau de soiuri, aceste plante pot avea miros de măr sau de scorțișoară, trandafiri, mentă, lămâi, portocale sau nucă de cocos.
Lumină și căldură
Originară din Africa, mușcata suportă uscăciunea și arșița, însă mai puțin gerul iernii.
Cu toate acestea, mușcata este foarte ușor de cultivat, îngrijit și înmulțit.
Este o plantă perenă veșnic verde, putând înflori chiar și iarna, în interior sau într-un loc ferit de ger.
Mușcata se simte bine în plină lumină și plin soare, într-un loc aerisit, dar fără curenți de aer.
Asigurați vara mușcatei o temperatură între 20-24°C.
Udare
Pe timpul verii, mușcatele se udă zilnic, dar nu în exces. În zilele caniculare este de preferat să scufundăm ghivecele cu mușcate în apă, pentru o perioada scurtă de timp.
După această operațiune este important ca ghivecele să permită scurgerea apei, iar surplusul de apă din farfuria ghiveciului să fie aruncat.
Apa folosită la udarea mușcatelor trebuie să fie la temperatura camerei și preferabil, apă de ploaie.
Evitați contactul apei cu florile, deoarece apa le deteriorează.
Mutarea plantelor
Mutarea plantei se face primăvara. La plantele mai bătrâne se scurtează rădăcinile prea lungi și prea groase și se taie la jumătate din înălțime tulpinile pentru a ușura apariția unor noi lăstari.
Când florile se ofilesc, tăiați ramurile pe care se află prima pereche de frunze de sub flori.
Dacă rădăcinile încep să iasă afară prin orificiile de drenaj, plantele tinere pot fi mutate mai des, în vase cu diametrul de circa 13-15 cm.
Pentru a stimula creșterea de noi ramuri retezați vârfurile noi crescute.
Mențineți umiditatea compostului și lăsați să se usuce de la o udare la alta.
Mușcata preferă solul cu pH în jur de 6-6,2; substratul ideal pentru creșterea în condiții optime a mușcatelor este un amestec de mraniță, pământ de frunze, pământ de grădina și nisip.
La interval de două săptămâni, din luna aprilie până în luna septembrie, adăugați în apa de udat un îngrășământ lichid.
Vă recomandăm îngrășământul Biopon pentru pelargonii, care este un îngrășământ cu acțiune rapidă pentru toate tipurile de mușcate.
Se dizolvă o măsura (capac) de îngrășământ în 2 litri apă.
Se aplică prin udare sau prin stropirea frunzelor.
Din primăvară până în toamnă se aplica îngrășământ la fiecare 7-10 zile.
A nu se depăși cantitatea de îngrășământ recomandată deoarece poate provoca afectarea sau distrugerea plantelor.
La jumătatea verii, când se termină perioada de înflorire, se lasă plantele în repaus timp de 6 săptămâni și se udă doar pentru a evita uscarea compostului și se întrerupe adăugarea îngrășământului.
Boli și dăunători
Deși este o plantă în general rezistentă la boli și dăunători, mușcata poate suferi din cauza acestora.
Bolile care pot apărea la mușcate sunt:
- Putregaiul cenușiu (boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea (http://www.glissando.ro/product/putregaiul-cenusiu/). Aceasta boală apare când mușcata este ținută la temperaturi sub 15°, umezeală ridicată și lumină insuficientă.
- Putregaiul bacterian (boala este produsă de bacteria Xanthomonas pelargonii)
- Dacă tulpina se înnegrește și se înmoaie, boala este produsa de ciuperca Pythium de baryanum. Boala se manifestă la butașii nou plantați, la 7-10 zile de la plantare. Frunzele se usucă și cad. Pentru a preveni apariția acestei boli se recomandă evitarea excesului de apă și utilizarea unui pământ ușor, bine drenat.
- Cancerul bacterian (dacă pe plantă apar tumori de diferite dimensiuni boala este provocată de Agrobacterium tumefaciens și este favorizată de udările cu apă rece).
Înmulțirea mușcatelor prin butășire
Înmulțirea prin butași permite obținerea de plante ce vor înflori mai repede (decât cele obținute prin semănarea semințelor) și obținerea într-un timp mai scurt a unui număr mai mare de varietăți de mușcate.
Frunzele sunt de formă rotundă, lobate (la unele specii), cu ușor parfum, de culoare verde.
Pentru înmulțirea mușcatelor prin butași, se recomandă prelevarea butașilor tot timpul anului, apoi amplasarea lor în pahare cu apă (sau diferite substraturi de înrădăcinat).
Dimensiunile butașilor trebuie să varieze între 7-10 cm. Se recomandă ca butașii să fie recoltați de la plante viguroase și sănătoase, care au avut creșteri bune.
Recoltarea butașilor de mușcate se poate face folosind o foarfecă horticolă sau un briceag de altoit – bine ascuțite, pentru a nu răni planta.
Butașii recoltați trebuie să conțină minim 3-4 frunze(noduri).
Fasonarea butașului în vederea înrădăcinării presupune eliminarea frunzelor de la bază, lăsând 1-2 frunze în partea superioară a butașului și efectuarea tăieturii de la baza butașului sub nod.
Butașii proaspăt prelevați se vor introduce (o treime din butaș/partea bazală) într-un pahar (borcan) cu apă la temperatura camerei.
Pentru o înrădăcinare sigură si mai rapidă se pot introduce rămurele de salcie în același vas, seva de salcie stimulând înrădăcinarea butașilor.
Un mediu ideal pentru o înrădăcinare corespunzătoare este cel din spații protejate (sere, solarii) dar rezultate bune se obțin și în apartamente, balcoane, verande.
Butașii puși la înrădăcinat trebuie feriți de lumina directă (soare), dar se amplasează în locuri luminoase.
Înrădăcinarea mușcatelor poate dura 25-30 zile.
După apariția primelor rădăcini, se recomandă lăsarea butașilor încă 2-3 săptămâni în același mediul de înrădăcinare pentru a se putea dezvolta un sistem radicular puternic.
Transplantarea butașilor înrădăcinați se poate face în ghivece sau jardiniere, în care s-a creat inițial un strat de drenaj în partea lor bazală și apoi s-au umplut cu un substrat ideal pentru plante cu flori.
Udarea se poate realiza după plantarea butașilor folosind cantități moderate de apă ținută la temperatura camerei, udările ulterioare făcându-se pentru a menține substratul reavăn.
Păstrarea mușcatelor peste iarnă
Chiar dacă sunt plante foarte rezistente, muşcatele au nevoie de îngrijire specială peste iarnă, astfel ca primăvara să înflorească abundent.
Există mai multe modalități de întreținere și păstrare a mușcatelor iarna, iar în funcție de posibilități o putem alege pe cea care ni se potrivește:
- Odată cu venirea anotimpului rece, mușcatele se mută în locuri adăpostite și cu lumină corespunzătoare (solar, seră, holuri luminoase, etc.). În perioada rece pentru mușcate sunt suficiente temperaturi în intervalul 15-20°C, fertilizarea se poate face o dată pe lună sau deloc și se rărește mult udatul. În aceste condiții mușcatele pot înflori chiar și iarna. Mușcatele bătrâne păstrate în locuri luminoase iarna – se pot tăia primăvara.
- Mușcatele pot fi păstrate și în locuri cu lumină redusă (lăstarii mușcatelor se pot scurta „tăia” la 10 cm lungime – înainte de a fi așezate în locurile unde vor ierna) la temperaturi între 7-10°C. La 2-3 săptămâni se verifică ghivecele și se udă moderat (se udă foarte rar și moderat, doar atunci când substratul aproape ca s-a uscat)
- Păstrarea mușcatelor și a mușcatelor curgătoare iarna se poate face chiar și la întuneric (în garaje, camere răcoroase), dacă este răcoare și dispun de un mediu uscat. La 2-3 săptămâni se verifică ghivecele și se udă moderat (doar atunci când substratul aproape ca s-a uscat); primăvara mușcatele se tund, iar în scurt timp acestea vor lăstări cu repeziciune.
SPECII ȘI VARIETĂȚI
Mușcatele englezești (Geranium spp.)
Sunt flori ce își au originea în Africa de Sud.
Geranium cuprinde peste 260 de specii. Aceste specii pot fi cultivate în locuri însorite sau la umbră.
Plantele de Geranium sunt considerate printre cele mai populare flori cultivate.
Frunzele sunt de forma circulară, lungi, despicate, palmate.
Florile sunt formate din cinci petale, colorate în alb, roz, albastru sau violet. Ele apar vara, sau la unele specii primăvara sau toamna.
Mușcata englezească (Geranium spp.) este cultivată atât ca plantă de apartament cât si ca plantă ce decorează grădinile și jardinierele în timpul verii.
Poate fi plantată în ghivece – ținute afară în spații unde primesc cel puțin 6-9 ore de soare zilnic, sau poate fi pusă direct în pământ.
În cazul în care dorim plantarea direct în sol, trebuie să ținem cont ca plantarea să se facă la aceeași adâncime care era și în ghiveci.
Aceste plante pot fi scoase în spații deschise doar când riscul de îngheț a trecut.
La Geranium se poate efectua mulcirea, aceasta fiind recomandată pentru a conserva apa din sol și pentru a evita scăderea prea mare a temperaturii solului.
Substratul la mușcatele englezești (Geranium spp.) trebuie să fie bine drenat, format dintr-un amestec de pământ, frunze, mraniță și nisip; pH-ul optim pentru aceste plante ar trebui să fie de 6.2 – 6.5.
Udarea se face moderat, astfel încât substratul să fie reavăn.
Dacă rămâne apă în urma udării în farfuria ghiveciului, se va arunca, evitând astfel putrezirea rădăcinilor. Trebuie evitată udarea cu apă pe frunze sau pe flori.
Temperatura optimă pentru creștere și înflorire la Geranium se recomandă să fie între 18-24ºC (vara) și de 12ºC în perioada de repaus (iarna).
Lumina este cea mai importantă în procesul de înflorire, Geranium fiind plante iubitoare de lumină.
Mușcatele curgătoare (Pelargonium peltatum) sunt plante spectaculoase dacă sunt corect întreținute.
Acestea au lăstarii lungi, subțiri și cu noduri evidente. Față de mușcatele clasice, cele curgătoare au frunzele lucioase și suculente.
Florile pot fi simple sau involte, colorate în nuanțe vii de roșu, roz, mov sau alb și înfloresc din primăvară până toamna, târziu.
Deși au nevoie de lumină, mușcatele curgătoare nu trebuie poziționate în bătaia directă a razelor solare.
Mușcatele curgătoare nu sunt plante pretențioase, dar pentru un aspect bogat, acestea trebuie ciupite periodic.
În lipsa efectuării procesului de ciupire, lăstarii se vor alungi și vor deveni subțiri și inestetici.
Procesul de ciupire va stimula producția de inflorescențe și va oferi un aspect sănătos plantei.
Mușcatele curgătoare se tund primăvara, după ce au ieșit din repaus. În felul acesta, planta are posibilitatea de regenerare.
Lăstarii cu minim 3 noduri, pe care i-ați tăiat îi puteți pune la înrădăcinat. Tăiați oblic sub ultimul nod și îndepărtați ultima pereche de frunze.
Ei se prind repede într-un amestec de pământ de flori și nisip. Pot înrădăcina însă, chiar și în simple recipiente cu apă.
Nu fertilizați nici după ce ați tuns mușcatele, nici butașii abia înrădăcinați.
Plantele trebuie să primească îngrășăminte abia după ce au format boboci.
Folosiți fertilizanți cu o concentrație mai mare de potasiu (K) și mai puțin azot (N).
Mușcata Calliope
Mușcata Calliope este un hibrid între mușcata zonală și cea curgătoare, obținută în vestul Europei.
Aceasta varietate se caracterizează prin flori de culoare roșu închis și vigoare mare.
Mușcata Calliope se pretează la orice expunere, aceasta preferând soare și umbră în egală măsură.
Se recomandă, efectuarea de 2 tratamente cu fungicide pe perioada iernii și un tratament împotriva uscării vasculare pentru o păstrare în siguranță peste iarnă.
Tăierea mușcatei Calliope se face în funcție de nivelul de ramificație, pentru flori mai multe și mai mari ramurile scurtându-se cu o treime.
Mușcata Regală
Muscatele regale au o perioadă de creștere a rădăcinilor de 10 zile.
Acestea, după o perioadă de circa 42 de zile de cultură la rece (6-8°C) au nevoie de circa 8 săptămâni până la înflorire.
Se plantează în lunile octombrie-decembrie, în ghivece de 12-13 cm diametru.
Substratul ideal pentru mușcatele regale este alcătuit din argilă cu granulație mare și structura stabilă și un pH de 5,5 – 6,0.
Ca si celelalte tipuri de mușcate și cele regale au nevoie de îngrășăminte.
Astfel, după plantare, se administrează un îngrășământ cu mai mult N (azot).
Se va administra îngrășământ bogat în K imediat după perioada de cultură rece.
Temperatura este foarte importantă pentru plantare și dezvoltare.
Pentru circa 10 zile de la plantare, se va menține o temperatură de circa 18°C.
După ce plantele înrădăcinează se va scădea temperatura treptat la 6-8°C.
Această temperatură scăzută are ca scop inducția florilor și trebuie să fie menținută timp de 42 de zile.
Această perioadă este prelungită pentru fiecare zi în care temperatura crește peste 10°C (mai mult de 4-5 ore pe zi).
Temperaturile ridicate duc la înflorirea timpurie. Mușcatele menținute la căldură ridicată și lumină puțină au creșteri vegetative abundente.
Înflorirea depinde de cantitatea de lumină primită de plante, astfel că mușcatele înfloresc începând cu 15 martie.
Mușcatele regale nu au nevoie de ciupire, deoarece, acest lucru duce la întârzierea înfloririi cu circa 2 săptămâni.
Mușcata Parfumată
Mușcata parfumată este utilizată atât în grădină cât și în bucătărie.
Aceasta este răspândită spontan pe toatĂ suprafața Greciei.
Mușcata parfumată este denumită științific Pelargonium roseum, Pelargonium odoratissimum sau Pelargonium graveolens.
Ca toate speciile de mușcate, preferă soarele și este foarte rezistentă la boli.
Un dezavantaj al cultivării acestui tip de mușcată este sensibilitatea la frig, nu rezistă la temperaturi negative.
Mușcata parfumată este mai sensibilă și are flori roz – liliachii și micuțe iar frunzele adânc crestate, dantelate, acoperite de perișori fini alburii.
Ramurile se apleacă și se întind pe sol, fiind ideală pentru jardiniere.
Dacă îi sunt atinse sau frecate frunzele, mușcata parfumată emană un miros puternic, iute, puțin mentolat și cu note de lămâie.
Alungă insectele supărătoare, țânțarii și muștele.
Mușcata Tiroleză
Din categoria mușcatelor tiroleze fac parte: mușcata Snow Cascade cu flori albe, mușcata Lila Cascade cu flori purpurii, mușcata Feuer Cascade cu flori roșii și mușcata Leucht Cascade cu flori roșii.
Aceste specii de mușcate rezistă foarte bine în balcon, la caniculă și secetă.
Se recomandă ca la plantare, în substratul din ghiveci, să se adauge și turba, iar săptămânal să se realizeze o fertilizare specială.
Pentru un balcon plin de flori toată vara, ciupiți vârfurile plantei pentru a stimula înflorirea.
Dacă umiditatea este ridicată mușcatele tiroleze pot fi afectate de putregaiul cenușiu (http://www.glissando.ro/product/putregaiul-cenusiu/) pe care îl combateți cu fungicide.
Mușcate pentru balcon
Plantele de mușcată pot fi mutate pe balcon după încheierea perioadei de iarnă, când temperaturile minime nu mai scad sub 10°C.
După perioada de iarnă, mușcatele se curăță de frunzele uscate și îngălbenite, de ramurile afectate de boli și dăunători.
Tot în acest moment se poate schimba ghiveciul și pământul.
Cele mai cunoscute mușcate pentru balcon sunt: mușcata obișnuită (Pelargonium zonale- este mușcata obișnuită ce poate ierna în spații întunecate, precum beciurile și care nu îngheață.), mușcata cu frunză de iederă (Pelargonium peltatum este mușcata curgătoare, mai pretențioasă față de căldură și lumină decât mușcata obișnuită), mușcata englezească (Pelargonium grandiflorum – are flori mari, înflorește în luna martie; după înflorire acestea nu se mai udă și se feresc de soarele puternic al verii.
Mușcata englezească se transplantează în luna februarie și se aplică îngrășământ pentru a înflori abundent în primăvară.), mușcata parfumată (Pelargonium fragrans- emană un miros plăcut de mentă și lămâie), mușcata trandafir (Pelargonium radula – mușcatele trandafir sunt cele mai căutate fiind asemănătoare ca parfum cu trandafirii de grădină).
Important de reținut!
- Deseori mușcata manifestă simptome ale toxicității cu Fe, acestea putând apărea în cazul unui pH scăzut, salinitate ridicată, aport mare de microelemente. În primul stadiu, frunzele mature prezintă puncte galbene asemănătoare cu cele cauzate de paianjenul roșu. Apoi îngălbenirea se întinde pe întreg limbul foliar iar bordura se răsucește, se brunifică și se usucă. În consecință, pH – ul va trebui să nu scadă sub 6 și să se corecteze starea de fertilitate a pământului.
- O plantă de calitate trebuie să aibă internoduri scurte, frunziș verde închis, nu prea mare.
Știați că….?
În perioada victoriană, mușcatele parfumate erau depozitate în săculeți parfumați sau folosite în bucătărie. Tot în această perioadă, ghivecele cu mușcate parfumate erau plasate în mod strategic prin casă, astfel încât, atunci când fustele lungi ale doamnelor atingeau plantele, parfumul începea să se răspândească prin încăpere. De asemenea, mușcatele erau utilizate la pregătirea apei pentru spălat mâinile între felurile de mâncare.
