CACTUŞII
Cactuşii sunt plante perene, cu o varietate de forme, mărimi şi nuanţe.
Au un aspect cărnos, cu ţepi în loc de frunze. Înfloresc rar, de obicei având o singură floare.
Cactuşii cu flori pot avea inflorescenţe în culori variate: albe, galbene, roşii sau violet.
Există peste 2500 de specii de cactuşi, care fie cresc pe verticală, fie rămân pitici şi cresc în diametru.
Se dezvoltă foarte încet, pe parcursul mai multor ani.
Vasul
Există mai multe tipuri de cactuşi care cresc pe verticală sau orizontală.
La cei cu creştere pe verticală este necesar un vas cu diametrul de cel puţin jumătate din înalţimea plantei.
Rădăcinile cactuşilor cresc foarte mult în lungime şi se extind, de aceea nu sunt indicate pentru ei vasele înalte şi înguste.
În cazul plantelor ce rămân mici se alege un vas cu 5 centimetri mai larg decât diametrul plantei sau al grupului de plante.
Pământul
Cactusul nu e pretenţios în acest sens, dar un sol convenabil poate face minuni pentru dezvoltarea lui.
În general îi face bine plantarea într-un amestec de nisip şi turbă, iar deasupra, un strat de pietriș.
Este de preferat să nu replantaţi cactusul prea des.
Pământul în care se cultivă cactuşii trebuie să lase apa să se scurgă bine şi să nu fie prea bogat în componente organice.
Lumina şi căldura
Lumina intensă este absolut necesară pentru aceste plante.
Ele trebuie plasate pe cât posibil la fereastră.
Aceleaşi locuri însorite, dar răcoroase şi uscate, trebuie asigurate iarna: în acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua şi 4-6°C noaptea.
Cât despre caldură, aceasta le face bine cactuşilor, dar nu au probleme nici cu frigul.
Însă, pe timp de iarna sau dacă e mai frig, este bine să fie udaţi mai rar
Căldura puţină, corelată cu umiditatea redusă, face ca planta să treacă printr-o perioadă de repaus care poate dura 4-5 luni.
Apa
Cum provin din medii toride, uscate, cactuşii sunt obişnuiţi să nu primească apă des şi îşi stochează singuri rezervele.
Este chiar contraindicat să udaţi cactusul prea des. Udaţi-l atunci când observaţi că pământul s-a uscat.
Excesul de umezeală este foarte dăunător, în special iarna, dacă se asociază cu temperatura scăzută.
În lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udări, în luna ianuarie nu se udă, udarea reluându-se în februarie.
Cantitatea de apă şi frecvenţa se cresc treptat, pe masură ce apar creşteri vegetative noi.
