Descriere
Tămâioasa românească este un vechi soi românesc de struguri folosit pentru producerea de vinuri de calitate albe, dulci și aromate.
Acest soi, cultivat de mai bine de două milenii în spațiul românesc,
Își găsește rădăcinile în sudul Greciei antice, fiind apreciat de către toate popoarele aflate în bazinul Mării Mediterane, unde era folosit ca monedă de schimb.
În spațiul românesc, soiul a ajuns atât prin coloniștii greci, cât și prin intervenția romanilor.
Epoca de maturare: IV-a (1-15 septembrie)
Strugurii sunt mijlocii, conici sau cilindro-conici, uneori biaripaţi, cu boabe dese.
Bobul este mijlociu, sferic, cu pieliţa de culoare galben verzui, cu pete ruginii pe partea însorită, pulpa consistentă, cu gust dulce.
Rezistenţă la ger: -18ºC / – 20ºC
Sensibil la secetă sau excesul de umiditate, puternic atacat de boli, viespi.
Preferă zone cu toamne lungi şi însorite, lipsite de precipitaţii, care să permită acumularea lentă a zaharurilor şi aromelor în must.
În plantaţii se conduce pe tulpini semiînalte cordon bilateral, cu tăierea în verigi de rod (cep de 2 ochi + cordiţă de 5-6 ochi), sau în elemente lungi de rod (coarde de 10-12 ochi)
Tehnologic, la maturarea deplină acumulează 200-210 g/l zaharuri, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l şi poate depăşi uşor aceste valori, fără ca aciditatea totală a mustului să coboare sub 4,5-5 ‰.
Producţiile de struguri sunt mici 5-8 t/ha, dar pot ajunge 10-14 t/ha.
În vederea evitării pierderilor de recoltă se recomandă ca recoltatul să se efectueze în 2-3 etape, pe măsura supramaturării strugurilor.
Este un soi valoros pentru vinuri aromate.
Se obţin vinuri dulci sau demidulci naturale, cu tărie alcoolică de 12 -12,5° de culoare galben-aurie, cu aroma de flori de câmp şi miere de albine.